Pasiunile regilor României II, minicoli de 5 timbre și 1 vinietă 2021 LP 2351c

Pasiunile regilor României II 2021 LP 2351

Pasiunea pentru vânătoare a existat în rândul reprezentanților tuturor familiilor regale ale Europei.
În România, regăsim, firește, această pasiune, bine susținută de bogăția faunei care se constituie ca obiect al vânătorii.

De-a lungul vieții sale, pentru regele Carol I vânătoarea a fost percepută ca un mod civilizat de respectare a unei tradiții îndelungate, continuare a ars bellorum (arta războiului), Regele fiind educat și pregătit în cele mai bune școli militare ale Europei. În timpul său, pe plaiurile buzoiene unde acesta era prezent la vânătorile de urși, a fost ridicat conacul de la Rușețu, frecventat de toți regii României și ulterior, de reprezentanții nomenclaturii comuniste.

Vânătorile regale aveau loc cu participarea invitaților străini, membri ai caselor regale ale Europei, iar invitația la vânătoare era considerată un semn de înaltă prețuire din partea regelui. Alături de aceștia, la partidele organizate participau și membrii familiilor reprezentative ale aristocrației românești.

Considerate ca un ansamblu arhitectonic de excepție, Castelele Peleș și Foișor prezintă simbolurile care omagiază pasiunea vânătorii prin decorarea unor piese de mobilier și existența unor vitralii, basoreliefuri care înfățișează animale sau vânători, trofee ale animalelor vânate de familiile regale, embleme cinegetice sau colecții de arme vechi vânătorești.

Dacă adăugăm la acestea impresionantele tapiserii flamande, intitulate Vânătoare de mistreți și Vânătoare cu șoimi, reușim să ne convingem că vânătoarea a fost o pasiune a tuturor regilor României.

Nu trebuie să înțelegem că vânătoarea regală se desfășura oriunde și oricum. O descriere lămuritoare a legilor ce erau riguros respectate, o face Majestatea Sa Regele Mihai I: „Legile noastre de vânătoare erau foarte bine puse la punct, cu totul diferit de ce e acum. Erau perioade de timp admise pentru fiecare fel de vânat. Unele animale nu puteau fi vânate decât cu autorizație specială, erau protejate… urșii, de pildă. Cerbii lopătari nu existau decât în parcuri închise… era interzisă împușcarea păsărilor cântătoare. Pe urmă cerbii: mărimea și numărul lor erau reglementate la noi. Nu aveai voie să împuști orice și oricât… să bați recorduri mondiale”. (Interviu luat de Andrei Săvulescu în anul 1996).

Din toate păsările și animalele vânate, se reținea o parte pentru nevoile Palatului Regal iar restul era vândut pentru a se asigura finanțarea parțială a cheltuielilor ocazionate de întreținerea terenurilor de vânătoare.

Îndrăgostit de zona de vânătoare din Munții Gurghiului, Ferdinand I a construit o cabană de vânătoare la Lăpușna, cu o arhitectură asemănătoare Castelului Peleș. Este locul unde, mai târziu, Carol al II-lea organizează o vânătoare, având printre invitați pe Regele Alexandru al Iugoslaviei (căsătorit cu Principesa Mărioara a României). Fotografiile realizate prezintă ca trofee de excepție coarnele cerbilor vânați.

Cele mai multe prezențe la vânătorile regale le-au avut Carol al II-lea și fiul său Mihai. Regele era nu numai un pasionat al vânătorii, ci și al armelor de vânătoare. Între acestea se înscrie arma produsă de Holland &Holland, cu pat din os, lunetă Zeiss și ornamente ovale din aur, cu monograma regelui și coroana regală. Această armă a fost confiscată și modificată pentru dictatorul Nicolae Ceaușescu, care o folosea adeseori.

Regele Mihai I, a început să practice vânătoarea încă de la 11 ani. Un episod reținut în memoria participanților la o vânătoare de potârnichi în Sinaia-Livada (Timiș) este cel din septembrie 1936, când fiul regelui, „Mihăiță”, a stabilit recordul României de atunci, cu 89 de potârnichi vânate într-o singură zi.

Cu un umor fin, Regele Mihai I se confesează autorului cărții O domnie întreruptă (Philippe Viguié Desplaces): „Tatăl meu a încurajat foarte mult pasiunea mea pentru vânătoare. Până în clipa când am ajuns să trag aproape de bine ca și el, poate chiar mai bine… Ceea ce i-a plăcut mai puțin”.

Printre locurile frecvent întâlnite pentru organizarea vânătorilor regale s-au mai regăsit Valea Siretului (vânătoare de cerbi), Scroviștea, domeniu regal unde se găseau din belșug rațe, gâște și mistreți, Gheboaia, moșie a familiei Suțu, loc în care se întâlneau sitari. Pe terenurile de lângă Castelul Săvârșin s-au organizat vânători în timpul Regelui Mihai I. În pădurea tânără a zonei erau mulți mistreți și cerbi.

De menționat faptul că Regele Carol al II-lea și Mihai au participat și la vânători organizate în afara granițelor țării, în Cehoslovacia, Franța și Germania.

În exilul impus, Regele Mihai I a fost invitat la mai multe vânători ca oaspete al Reginei Angliei sau al familiei regale a Danemarcei.

Ca un fapt inedit merită menționată prezența regelui Mihai I la o vânătoare de elani în Suedia, în anul 1949, împreună cu Prințul Wilhelm al Suediei, Regele Frederic al Danemarcei și Prințul Axel al Danemarcei.

Mărcile poștale ale emisiunii cu valorile nominale de 3 lei, 6,50 lei, 10 lei și respectiv 10,50 lei, reproduc portretele regilor României Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea și Mihai I în ținută adecvată terenurilor de vânătoare, alături de scene simbolice ale vânătorilor regale regăsite în suita de vitralii a Castelului Peleș. De remarcat faptul că Regele Mihai I este prezentat drept copilul-vânător.