România în Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO, minicoală de 6 timbre și 6 tabsuri 2014 LP 2034B

România în Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO, coliță dantelată 2014 LP 2034A

Patrimoniul Cultural Imaterial include tradiţiile şi expresiile orale, limba ca vector principal, artele spectacolului, practicile sociale, ritualurile şi evenimentele festive, cunoştinţele şi practicile referitoare la naturã, la univers şi la tehnicile legate de meşteşuguri tradiţionale.

Lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO a luat naştere oficial în anul 2008, potrivit unei Convenţii pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, încheiatã la Paris pe 17 octombrie 2003.

Dansul Cãluşului, prezent în timpurile vechi atât în Moldova cât şi în Transilvania, astãzi se practicã în Muntenia, Oltenia şi Ardeal (zona Orãştiei). Acest dans specific românesc, în mod tradiţional se executã în sãptãmâna dinaintea Rusaliilor şi are scop tãmãduitor, însã existã documente istorice care atestã practicarea dansului şi cu alte ocazii, de exemplu, dansul executat de soldaţii lui Mihai Viteazul, „cãluşerii”, ce se aflau sub conducerea cãpitanului Baba Novac, în cadrul sãrbãtorii date de Sigismund Bathory în 1599, la Piatra Caprei lângã Alba Iulia.

Cãluşul ţine de cultul unui strãvechi zeu cabalin numit de tradiţia popularã a dacilor Cãluş, Cãluţ sau Cãlucean. Elementele din costumul cãluşarilor poartã şi ele denumiri care amintesc de numele zeului, mişcãrile dansului simbolizând tropãiturile şi comportamentul cabalin.

Poporul român a creat un adevãrat tezaur artistic prin opere literare în care şi-a exprimat nãzuinţele, a cântat vitejia strãmoşeascã şi a dat glas sentimentelor şi gândurilor sale.

Doina este una dintre creaţiile literare reprezentative, specific româneascã, care îmbogãţeşte folclorul alãturi de basme, balade etc. Ca specie literarã, doina este o operã liricã în versuri în care se exprimã o gamã largã de sentimente (de dor, de jale, de dragoste) caracterizate printr-o deosebitã profunzime şi care se interpreteazã pe o melodie.

Realizarea ceramicii de Horezu este un meşteşug tradiţional unic, practicat atât de bãrbaţii cât şi de femeile din partea de nord a judeţului Vâlcea, procesul de fabricaţie fiind divizat. Bãrbaţii sunt cei care se ocupã cu extragerea lutului, care este, ulterior, curãţat, porţionat şi udat, frãmântat, tescuit şi amestecat, devenind astfel materia primã cleioasã din care sunt confecţionate celebrele vase roşiatice de Horezu.

Femeile sunt cele care decoreazã obiectele folosind tehnici şi instrumente specifice, cu care deseneazã modele tradiţionale. Îndemânarea şi talentul de a combina formele şi culorile definesc personalitatea şi unicitatea acestui tip de ceramicã. Culorile sunt vii şi variazã de la maro închis, roşu, verde şi albastru pânã la celebrul ivoriu de Horezu, iar simbolurile reprezentate sunt peştele, şarpele, cocoşul, pomul vieţii, frunza de stejar.

Decizia de a introduce tehnica ceramicii tradiţionale de Horezu pe Lista reprezentativã UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial este o recunoaştere a sutelor de ani de tradiţie nealteratã.

Obiceiul colindatului de ceatã bãrbãteascã întâlnit, în preajma sãrbãtorilor de iarnã în România şi Republica Moldova, a fost înscris în lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO la cea de-a opta sesiune a Comitetului Interguvernamental de Protejare a Patrimoniului Cultural Imaterial, care s-a desfãşurat la Baku, Azerbaidjan, în martie 2013.

Colindatul în ceatã bãrbãteascã este un obicei vechi în cultura româneascã. Originea lui latinã a fost dezbãtutã repetat şi este general acceptatã. Timp de secole a însoţit poporul român, îndrumându-i viaţa dupã normele înalte ale eticii şi esteticii populare. El concentreazã valori de primã importanţã ale folclorului muzical, literar, coregrafic, perpetuate prin tradiţia oralitãţii. În timpul practicãrii colindatului sunt luaţi în considerare toţi membrii comunitãţii, fiecare având rolul sãu ca parte a întregului colectiv. Obiceiul a educat în spiritul acestei tradiţii sute de generaţii de copii şi de tineri, fãcându-i creatori şi purtãtori ai patrimoniului cultural imaterial.