150 de ani de la înființarea CEC, coliță dantelată 2014 LP 2050A

150 de ani de la înființarea CEC, coliță dantelată 2014 LP 2050A

Pe timbrul emisiunii cu valoarea nominală de 8,10 lei este reprezentată imaginea contemporană a clădirii Palatului CEC. Timbrul coliţei cu valoarea nominală de 14,50 lei prezintă friza decorativă de la intrarea în Palatul CEC pe care este scris numele insituţiei, iar manşeta coliţei emisiunii ilustrează elemente decorative de arhitectură şi de identitate, aflate pe frontispiciul clădirii.

Acum 150 de ani, printre iniţiativele domnitorului Alexandru Ioan Cuza de a consolida tânărul stat al Principatelor Unite se număra şi aceea de a pune ordine în finanţele publice ale ţării. Astfel, ca urmare a unui proiect al lui Nicolae Rosetti-Bălănescu de înfiinţare a unei case de economii (publicat în 1845 şi inspirat după statutele caselor de economie din Franţa şi a celei din Braşov, înfiinţată în 1835), domnitorul Cuza aprobă legea de înfiinţare a Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, la 24 noiembrie 1864.

CEC Bank este astăzi continuatoarea activităţilor iniţiate de prima instituţie de credit public din România şi a celor desfăşurate, începând cu anul 1881, de cea mai importantă casă de economie care a activat în sistemul bancar românesc – Casa de Economie – transformată în anul 1932 în Casa Naţională de Economii şi Cecuri Poştale, prescurtat CEC.

Un moment important în istoria băncii a fost reprezentat de anul 1948, când CEC a renunţat la statutul de bancă centrală şi a redevenit singura bancă de economii şi unica instituţie de credit cu atribuţii legate de atragerea disponibilităţilor băneşti ale populaţiei. În anul 1996, CEC devine societate bancară pe acţiuni, cu acţionar unic statul român, iar în 2008 este demarat procesul de reorganizare a imaginii, CEC devenind CEC Bank.

Piatra de temelie a Palatului CEC sau Palatul Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie a fost pusă în 1897, în prezenţa Regelui Carol I al României şi a Reginei Elisabeta. Până în 1875, în acel loc se aflaseră mănăstirea şi hanul „Sfântul Ioan cel Mare”, ale căror aşezăminte, datând din secolul al XVI-lea, au fost restaurate de Constantin Brâncoveanu în anii 1702-1703, fiind demolate în 1875 datorită stării de degradare în care se aflau. Actuala clădire a fost ridicată după demolarea primului sediu al Casei de Depuneri.

Realizată după planurile arhitectului Paul Gottereau, cu elemente specifice din arhitectura franceză caracteristică sfârşitului secolului al XIX-lea, construcţia Palatului CEC a fost finalizată în anul 1900. Construit în stil eclectic, acesta se termină cu o cupolă de sticlă şi metal, iar intrarea este încununată de un fronton în semicerc, sprijinit de câte o pereche de coloane de stil compozit. Cele patru volume de colţ, decorate cu frontoane şi steme, sunt acoperite de cupole în stil renascentist. O cupolă mult mai mare acoperă holul central al edificiului, în timp ce decoraţia judicioasă a faţadelor şi echilibrul volumelor care îl compun fac din acest palat un interesant monument de arhitectură a oraşului.