Trăiește sănătos 2012 LP 1942

Trăiește sănătos 2012 LP 1942

Roşiile, originare din America Centralã au ajuns în Spania în secolul al XVI-lea din Peru, unde în limba aztecã li se spunea „tomatl“. Au devenit apoi un ingredient principal în bucãtãria spaniolã. În Anglia şi Germania au pãtruns mai greu, fiind considerate otrãvitoare.

Festivalul Roşiilor „La Tomatina“, inaugurat în anul 1950, se desfãşoarã în fiecare an în oraşul Bunol, situat la 38 de km de Valencia, în ultima zi de miercuri a lunii august.

Bogaţi în vitamine, cu efect benefic recunoscut internaţional, în nenumãrate culori şi soiuri, ardeii ne însoţesc de secole în prepararea mâncãrurilor mai sãnãtoase şi mai gustoase.

Ardeii au fãcut parte din dieta omenirii încã din anul 7500 î.Hr. şi constituie una din cele mai rãspândite culturi prezente în cele douã Americi.

Cristofor Columb a fost unul din primii europeni care a adus ardeii în Europa pentru a-i utiliza drept condiment. Ardeiul iute a câştigat popularitate într-un timp foarte scurt, fiind asemãnat, în mod eronat, cu „piperul“, condiment asiatic deja cunoscut.

Ardeii graşi verzi, cei care nu au ajuns la maturitate, din punctul de vedere al gustului, au dublul cantitãţii de vitamina C pe greutate decât fructele. Cei roşii au de trei, chiar de patru ori mai multã vitamina C decât citricele. În plus, ardeii sunt o bunã sursã de beta-caroten, vitamina A şi vitamina E.

Mãrul a constituit de la început legãtura directã a omului cu divinitatea, având în vedere cã Pomul cunoaşterii este socotit a fi un mãr.

Mãrul este un simbol al dragostei, extazului, fertilitãţii şi belşugului. La cãsãtoria lui Zeus cu Hera, Gaia i-a dãruit miresei mere, ca un simbol al iubirii. Dionysos, zeul grec al vinului, atunci când o curta pe Afrodita, i-a dat în dar acesteia, ca semn al dragostei pe care i-o purta, mere şi vin.

Strugurii ocupã un loc considerabil în mitologia greacã şi latinã. Dionysos (Bachus în mitologia latinã), fiul lui Zeus, a cunoscut de mic euforia ascunsã în miezul acestui fruct. Lãsat în grija nimfelor, micului Dionysos i s-au dat în loc de jucãrii, boabe de struguri. A fost astfel primul care a gustat din beţia atât de veselã de care au profitat nimfele.

Numele piersicii derivã din convingerea strãveche a europenilor cã acest fruct ar fi fost adus din Persia (Iranul de astãzi), lucru confirmat atât de denumirea ştiinţificã de „piersicã“, cât şi de numele latinesc al acesteia „malum persicum“ (mãr persan). În realitate, piersicul (Prunus persica) este o specie de pom fãcând parte din genul de plante „Prunus“,originarã din China.

În ţãrile creştine, piersica este socotitã a fi un simbol al virtuţii şi al inimii.