Emisiune comună România - Germania, bloc de 2 timbre și 1 vinietă 2011 LP 1916a

Emisiune comună România - Germania: Biserica fortificată din Biertan, bloc de 2 timbre cu manșetă ilustrată și 1 vinietă 2011 LP 1916a

La jumãtatea drumului dintre Mediaş şi Sighişoara, în Podişul Transilvaniei, se aflã una dintre primele aşezãri sãseşti din aceastã parte a ţãrii.

Atestatã documentar pentru prima oarã în 1283, localitatea, ca orice aşezare sãseascã, avea o piaţã centralã în jurul cãreia se gãseau şiruri de case.

În cuprinsul unei „Indulgenţe Papale“ acordatã în anul 1402 este înscris numele unei biserici, Sfânta Maria. Pe locul ei, în mijlocul comunei, pe un deal, se aflã în prezent impunãtoarea bisericã-cetate Biertan, construitã între sec. XV şi XVI (1490-1524).

Elementele arhitecturale ale edificiului aparţin goticului târziu, renascentismului, dar şi barocului. Picturile interioare ale lãcaşului de cult au fost executate între anii 1515 şi 1524.

Biserica este nu numai ultimul edificiu de acest fel (biserica-halã) construit în Transilvania, dar şi cel mai bine conservat. Timp deaproape 300 de ani, Biertanul a fost ales sediu al Episcopiei Evanghelice Luterane din Transilvania, între 1572 şi 1867.

În urma deselor atacuri ale turcilor şi tãtarilor, saşii şi-au fortificat biserica cu trei ziduri şi opt turnuri, dintre care amintim Turnul catolic, Turnul cu clopot din lemn, Turnul bastion închisoare sau Turnul cu ceas. Orologiul Turnului poartã inscripţia latinã: „Jesus in aeternis rex judeorum“(Iisus pentru veşnicie, Regele Iudeilor – 1508).

O piesã importantã a bisericii este „donarium“-ul din bronz, sub formã de disc, descoperit în 1775 la câţiva km de Biertan.

El este un fragment dintr-un candelabru din secolul al IV-lea d.H.şi prin inscripţia latinã „ego zenovius votum posui“ (eu, Zenovius, am pus acest dar) demonstreazã pãtrunderea creştinismului în rândul populaţiei daco-romane.

Amvonul bisericii, cioplit dintr-o singurã bucatã de piatrã,este o adevãratã operã de artã, construit de maestrul Ulrich din Braşov în anul 1523.

Stranele sunt executate din lemn de tei de cãtre Johannes Reichmut din Sighişoara între anii 1514 şi 1523.

Uşa Sacristiei, realizatã tot de J. Reichmut în 1515, este unicã în Europa atât prin placa exterioarã ale cãrei intarsii sunt deosebite, dar şi prin sistemul de închidere în 19 puncte cu 19 încuietori. Pentru a le acţiona, este nevoie de o cheie şi o manivelã.

În 1910, uşa cu încuietoare a fost premiatã la Expoziţia Mondialã de la Paris.

Orga bisericii, realizatã în 1869 de cãtre maestrul Karl Hessedin Viena, are 1.290 de tuburi.

Altarul este unul dintre cele mai mari din Transilvania şi a fost realizat de maeştri din Nürnberg şi Viena între 1483 şi 1513. El cuprinde 28 de picturi reprezentând scene biblice.

O zestre valoroasã este constituitã din cele trei clopote: marele clopot (sec. XV), clopotul mijlociu (sec. XIV) şi clopotul mic pe care este scris anul 1738.