Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”, 70 de ani, minicoală de 8 timbre și 1 vinietă 2006 LP 1721a

Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”, 70 de ani, minicoală de 8 timbre și 1 vinietă 2006 LP 1721a

În 1936 lua fiinţã la Bucureşti, în Parcul Herãstrãu, unul dintre primele muzee etnografice în aer liber din România şi din lume: Muzeul Satului.

Ideea tipului de instituţie reprezentatã de Muzeul Satului, este concretizarea teoriei, de valoare europeanã, a lui Frédéric le Play şi a şcolii sale, despre un „muzeu social“, un „sat muzeu“ – cum l-au vãzut Dimitrie Gusti şi urmaşii sãi – care sã însumeze caracteristicile şi identitatea tuturor satelor din România.

Crearea Muzeului Satului este rodul unor cercetãri intense şi susţinute, teoretice şi de teren, ca şi al unor experimente muzeografice, de peste un deceniu, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, întemeietor al şcolii Sociologice din Bucureşti.

Pe baza acestor experienţe, a unei munci asidue de concepţie şi a sprijinului moral şi material al Fundaţiei Regale „Principele Carol al II-lea“, din martie 1936, în numai douã luni, s-a realizat o operã muzeograficã de excepţie: Muzeul Satului.

În acest scurt interval de timp, echipele de specialişti şi studenţi conduse de profesorii D. Gusti şi H.H. Stahl, au achiziţionat din satele cercetate, construcţii tãrãneşti (case, anexe gospodãreşti, biserici, instalaţii tehnice) şi obiecte de interior (mobilier, ceramicã, ţesãturi, unelte), considerate ca reprezentative pentru locurile lor de origine.

Achiziţiile, în totalitate originale, sunt mãrturii de viaţã tradiţionalã româneascã, dar, în acelaşi timp, constituie şi ilustrarea unei anume concepţii muzeologice şi de prezervare a patrimoniului construit; ele ilustreazã un drum parcurs de la primele cercetãri coordonate de Dimitrie Gusti, pânã în prezent, drum presãrat cu încã 18 muzee, care l-au luat ca punct de reper.

Deschiderea oficialã a Muzeului Satului a avut loc la 10 mai 1936, în prezenţa regelui Carol al II-lea, iar pentru public, cu o sãptãmânã mai târziu (17 mai 1936).

Încã de la înfiinţare, Muzeul Satului a avut un puternic impact asupra lumii ştiinţifice internaţionale. La nici un an de la inaugurare, în februarie 1937, Gusti şi colaboratorii sãi – ce contribuiserã la punerea bazelor muzeului – au primit invitaţia de a participa, cu o selecţie de obiecte reprezentative pentru cultura popularã româneascã, la Expoziţia Internaţionalã de la Paris, în cadrul unui pavilion rezervat României. În plus, specialiştilor români li se punea la dispoziţie şi un spaţiu suplimentar, la Porte Maillot, într-o expoziţie intitulatã „Locuinţa ruralã“.

În partea ce revenea României, de la Porte Maillot, comisarii expoziţiei H. H. Stahl şi V. I. Popa au reconstituit, prin piese originale, printre care, o poartã monumentalã maramureşeanã şi o faţadã de casã, prin machete şi diorame, un colţ de sat românesc. Tot aici, a fost expusã şi macheta Muzeului Satului, cu scopul de a semnala apariţia pe harta muzeelor lumii a unui nou muzeu şi de a trezi în rândul publicului dorinţa de a-l cunoaşte, de a-l vizita.

Astãzi, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“ prezintã vizitatorilor peste 300 de construcţii (gospodãrii ţãrãneşti, anexe, biserici, etc.) care ocupã, 10 hectare din cele 12,5 cât însumeazã întreaga suprafaţã a spaţiului muzeal.

Prin amploarea sa, a devenit unul din cele mai semnificative muzee de gen din Europa, atrãgând an de an nenumãraţi turişti români şi strãini.

Ca o recunoaştere a prestigiului sãu pe plan internaţional, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“ este membru al unor organisme şi asociaţii internaţionale, printre care, Asociaţia Europeanã a Muzeelor în Aer Liber, afiliatã la U.N.E.S.C.O.; I.C.O.M.; I.O.V. (Organizaţia Internaţionalã de Artã Popularã).

La realizarea emisiunii filatelice s-au folosit materiale documentare şi imagini foto puse la dispoziţie de Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“.