Istoria Monedei Românești - Monede de aur, minicoală de 7 timbre și 2 viniete, 2006, LP 1710A

Istoria Monedei Românești - Monede de aur

Moneda este un semn bănesc cu formă, greutate şi titlu stabilite, fabricată din metal (aur, argint, aramă, aliaje din metale comune) şi serveşte ca mijloc de circulaţie şi de plată.

Alături de steag, stemă, imn şi timbru, moneda este un simbol al suveranităţii unui stat.

Pe teritoriul Romăniei, folosirea şi circulaţia monedei este semnalată încă din sec.VI î.Hr.

De-a lungul vremii, pe teritoriul actualei Românii, au circulat, cronologic, monede de bronz şi argint greceşti. Au urmat apoi monede din perioada geto-dacică de tip greco-macedonean. În următoarele secole, pe teritoriul românesc circulă, în principal, monedele bizantine. Pe perioada evului mediu, în Țările Române, au circulat monede bulgăreşti, veneţiene, poloneze, occidentale dar şi monede româneşti începând cu a doua parte a secolului al XIV-lea.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a dorit, iniţial, să denumească moneda naţională „romanat” sau „roman“, dar în cele din urmă s-a decis că „leul“ este mai potrivit. Denumirea monedei naţionale a avut ca sursă de inspiraţie „talerul“ cu figura unui leu pe revers, numit „lowentaler“ emis în Olanda.

Monedele de aur care sunt ilustrate în actuala emisiune filatelică, cuprind anii 1868-1940 şi constituie o premieră filatelică. Este pentru prima oară când imaginea lor este reprodusă pe timbre.