Ctitorii regale, Evenimente, Plic prima zi 2023 LP 2437FDC

Ctitorii regale, Evenimente, Plic prima zi 2023 LP 2437FDC

O nouă emisiune, a cărei tematică abordează un subiect legat de Dinastia Regală a României sub titlul generic „Ctitorii Regale. Evenimente”, va fi introdusă în circulație joi, 12 octombrie a.c. Imaginile celor patru mărci poștale reproduc arhitectura de ansamblu a construcțiilor ridicate la Sinaia, respectiv Castelul Peleș (val. nominală de 14 Lei), Castelul Pelișor ( val. nominală de 1,60 Lei), Castelul Foișor (val. nominală de 4,70 Lei), la care se adaugă Palatul Regal din București (val. nominală de 10 Lei). Compoziția grafică este întregită de detalii regăsite pe medaliile epocii care redau busturile regilor ctitori și construcțiilor amintite, în prezentarea arhitectonică de ansamblu, vizibilă în prezent.

Prima prezență a Regelui Carol I, la Sinaia a fost consemnată la 5-6 august 1866, când a fost găzduit în spațiul chiliilor Mănăstirii Sinaia, ctitorie a spătarului Mihail Cantacuzino din anul 1695.

Păstrând nostalgia peisajelor alpine ale țării natale, Carol I revine la Sinaia în anul 1870, îngrijindu-se de reamenajarea chiliilor mănăstirii, care, începând cu anul 1871, devine un loc de vacanță de vară pentru familia sa.

Cucerit de spiritul credinței care stăpânea zona și de frumusețea neasemuită a peisajului, Carol I îl convoacă la Sinaia, la 22 august 1872, pe arhitectul vienez Wilhelm von Doderer, cu hotărârea fermă de a ridica aici reședința de vară a dinastiei de Hohenzollern. Imediat s-a format și o comisie care să organizeze și să coordoneze toate activitățile de strângere a tuturor materialelor necesare construcției noului castel.

De menționat că, exceptând marmura, aproape toate materialele de construcție au fost asigurate din zone apropiate.

Șantierul, început în toamna anului 1873, a constituit spațiul destinat pentru pregătirea perimetrului în care urma să se toarne fundația. Dislocarea unor stânci, drenarea izvoarelor existente, lucrările, impuse de realizarea incintei viitorului edificiu, au fost finalizate abia în anul 1875, când, în ziua de 10/22 august a fost pusă piatra de temelie a ceea ce cunoaștem sub numele Castelul Peleș.

Desfășurate cu o întrerupere impusă de starea de război (Războiul de Independență), lucrările au continuat până în urmă cu 140 de ani (7 octombrie 1883), când a avut loc inaugurarea oficială a Castelului Peleș.

Castelul Peleș, reședință regală, prezență unică în zestrea arhitecturală a Europei, a fost transformat și amplificat, la inițiativa și sub controlul Regelui Carol I, până în anul 1914. Curentul electric, telefonia, tehnica modernă de încălzire centrală, liftul, s-au constituit într-o zestre a dotării moderne a epocii, la cel mai înalt nivel.

Castelul Peleș a fost locul în care s-a hotărât neutralitatea României, în cadrul Consiliului de Coroană din 3 august 1914, decizie menținută în primii doi ani ai Primului Război Mondial, și locul în care Regele Mihai și Regina Mamă Elena și-au petrecut ultimele zile pe pământul României, în luna ianuarie 1948, înainte de a lua calea unui lung exil impus de comuniști.

Spațiile special amenajate la Mănăstirea Sinaia pentru vacanțele Familiei Regale, folosite practic până la inaugurarea Castelului Peleș, mai mult de 10 ani, au fost organizate ca primul muzeu religios din România. Castelul Peleș, alături de Mănăstirea Sinaia, reprezintă în fapt certificatul de naștere al orașului Sinaia, devenit după anul 1900, „Perla Carpaților”.

Castelul Foișor

În anul 1893, construcția numită și „Casa Pădurarului” va fi extinsă, reamenajată și modernizată pentru a deveni reședința principilor moștenitori Ferdinand și Maria. Aceștia vor locui aici până în anul 1903, când se vor muta în Castelul Pelișor.

Reamenajările și transformările vor reda „Casei Pădurarului” o nouă înfățișare care va purta numele de Castelul Foișor.

Un incendiu violent, în anul 1932, distruge complet construcția. Carol al II-lea, o frecventă prezență la Castelul Foișor, dispune imediat reconstrucția.

Părăsind complet vechiul concept, regele dispune refacerea într-o manieră modernă, după un proiect al arhitectului Arthur Lorenz pus în operă de antrepriza inginerului Emil Prager, sub supravegherea arhitectului Ion Ernest.

Castelul Pelișor a fost construit între anii 1899 și 1903, fiind gândit ca viitoare reședință de vară a cuplului princiar, Ferdinand și Maria. Arhitectul ceh Karel Liman respectă cerințele comanditarului, Regele Carol I, adăugând însă arhitecturii exterioare și elemente românești, aidoma turnurilor bisericilor din Bucovina, acoperite cu olane de gresie colorată.

În ceea ce privește interioarele castelului, Liman, la cererea principesei Maria, a folosit multe elemente românești. Apartamentul reginei și Camera de aur au fost amenajate după gustul ei.

Castelul deține o valoroasă colecție de artă decorativă, pictură, și un manuscris în coperți din argint, având la interior file din pergament, cu versuri și acuarele pictate de Maria, dăruit lui Ferdinand, în anul 1906. La acestea se adaugă și câteva acuarele ale Mariei având ca subiect crinii.

La Castelul Pelișor au trecut în eternitate Regele Ferdinand I la 20 iulie 1927 și Regina Maria la 18 iulie 1938.

Palatul Regal

Dintre toate edificiile regale, Palatul din București a fost reședință oficială a regilor României, remarcabilă nu numai prin dimensiunile impresionante, dar și prin stilul arhitectonic, gândit să confere luxul și grandoarea specifice unui palat de recepții.

Anterior acestei construcții, casa Golescu, trecută în proprietatea statului este modificată pentru a deveni reședință domnească, fiind locuință după 1859 pentru domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Instalat aici, la sosirea sa în România, la 10 mai 1866, Carol I a locuit până în anul 1885.

Arhitectul Paul Gottereau este abordat pentru proiectul amenajării unui palat, în anul 1884, care are drept rezultat urmare a extinderii construcției existente o clădire impresionantă prin stilul arhitectonic și frumusețea decorațiunilor interioare.

Dar Palatul Regal va fi legat definitiv de numele Regelui Carol al II-lea, de la a cărui naștere se împlinesc 130 de ani. Acesta l-a reclădit din temelii, după un incendiu devastator (1926), dispunând construcția unui palat mai mare, cu totul diferit de cel al înaintașului său.

Lucrările de reconstrucție, întinse pe durata a 14 ani s-au desfășurat sub supravegherea arhitectului Casei Regale a României, Karel Liman și a arhitectului șef al Palatului, Arthur Lorenz, până în luna septembrie 1940. Edificiul este în prezent Muzeul Național de Artă al României.