search

Alexandru Ioan Cuza, 150 de ani de la moarte, minicoală de 8 timbre Tip I 2023 LP 2417a

2417a
22,00 lei
Stoc epuizat
An aparitie
2023
Calitate
MNH
Tip
Mini coală
Tematica
Aniversari
Oameni

Alexandru Ioan Cuza, 150 de ani de la moarte, minicoală de 8 timbre Tip I 2023 LP 2417a

Emisiunea de mărci poștale intitulată Alexandru Ioan Cuza. 150 de ani de la moarte  este alcătuită din un timbru și un plic „prima zi”.

Timbrul cu valoarea de 2,20 lei al emisiunii reproduce în imaginea mărcii poștale un portret mai puțin utilizat al Domnitorului, într-un ansamblu grafic în care este asociată și imaginea stemei Unirii Principatelor Române.

Plicul „prima zi” are ca element compozițional principal o fotografie a Domnitorului realizată de cunoscutul fotograf și pictor Carol Popp de Szathmáry, inserată într-un fundal în care transpare imaginea stemei Unirii.

Ștampila „prima zi” reproduce un portret stilizat încadrat între cifrele care indică anul nașterii și respectiv al morții primului Domnitor al Principatelor Unite.

Alexandru Ioan Cuza s-a născut la 20 martie 1820. Anul 1831 îl găsește la sfârșitul instrucției școlare la pensionul francez Victor Cuenin, din Iași, alături de colegii Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri și Matei Millo. Își continuă studiile la Paris, în anul 1835, obținând la Sorbona diploma semnată de François Guizot.

Revenit în țară, după eșecul Revoluției din 1848, când domnitorul Moldovei era Grigore Ghica, personalitate cu vederi liberale și susținător al Unirii, este numit președinte al Judecătoriei Covurlui și mai apoi (anul 1851), director în Ministerul de Interne, primind și rangul de Vornic.

Patriot, cu largi idei liberale, personalitatea lui Cuza va atrage adeziunea unioniștilor. La 5 ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Moldovei îl alege în unanimitate ca domn. De asemenea, la 24 ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Țării Românești se pronunță pentru alegerea ca Domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza. Prin această dublă alegere se realizează Unirea Principatelor Române, constituindu-se, astfel temelia viitorului stat român unitar și modern.

La 25 ianuarie 1859, Al. I. Cuza adresează puterilor garante o notă diplomatică anunțând „Unirea completă a Principatelor pe care nația română a voit a o întemeia”.

Din dorința de a simplifica modalitatea de legiferare și implementare a unor reforme, Cuza reușește să creeze un singur parlament și un singur guvern cu sediul stabil într-o singură capitală, București. Era 1862, anul în care se adoptă pentru țară numele de România.

Domnitorul l-a avut alături pe Mihail Kogălniceanu, care, în funcția de prim-ministru între anii 1863 și 1865, personalitate politică a cărui autoritate recunoscută, i-a permis să implementeze  cele mai importante reforme, menite să aducă România în rândul statelor moderne ale Europei.

Reforma agrară, reforma fiscală, reforma învățământului (înființarea Universităților de la București și Iași), reformele în cultură, armată și administrație îl plasează pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza ca un prim reformator al statului român modern.

La data de 23 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza este forțat să abdice, din cauza unor așa zise motivații politice. În realitate, „boierii” au acceptat cu greu multitudinea de reforme aplicate.

Trăind în exil, în Germania, bolnav de inimă, Alexandru Ioan Cuza a murit la 15 mai 1873, fiind adus în final în țară și înmormântat la Biserica domnească din Ruginoasa, unde își avea conacul-palat.

Ulterior, rămășițele sale pământești au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iași. La sicriul său, cel mai bun sfetnic, Mihail Kogălniceanu, avea să declare: „Nu greșelile, ci faptele mari ale lui Cuza Vodă aduseră a lui detronare”.