Europa 2020, Vechi rute poștale bloc de 2 serii, model I LP 2280a

Europa 2020, Vechi rute poștale bloc de 2 serii, model I LP 2280a

Timbrul cu valoarea nominală de 1,90 lei redă în grafica sa următoarele elemente: rute poștale din Moldova, detaliu din litografia Poșta călare, Moldova, de Raffet (1839) și sigiliul Biroului Telegrafic Roman din Moldova, în jurul anului 1840.

Timbrul cu valoarea nominală de 20,50 lei ilustrează următoarele elemente: o diligență și rute poștale în Țara Românească, alături de un detaliu din litografia Trecerea poștei peste râul Buzău, de Raffet (1839) și sigiliul Direcției Poștelor din Țara Românească, în jurul anului 1840.

Sigiliile de pe timbre sunt prezente pe documente poștale din colecția Muzeului Recordurilor Românești.

Necesitatea transportului corespondenței datează din cele mai vechi timpuri. Prima formă organizată și administrată de stat a fost semnalată în scrierile străvechi ca datând încă din timpul Republicii Romane, odată cu introducerea serviciului de curieri călare pentru poșta rapidă și căruțe pentru poșta grea de transport.

De acest serviciu beneficiau împăratul, membrii casei sale și înalții funcționari ai imperiului, nu și publicul larg. Erau organizate trasee cu opriri reglementate, cu stații și relee pentru hrana și schimbarea cailor, locuri de popas. Stațiile și releele erau administrate de funcționari numiți pe o perioadă determinată și care asigurau aprovizionarea, serviciile și supravegheau personalul. Această formă de organizare a serviciului de curierat și poștă a fost preluată și perpetuată de-a lungul timpului, fiind considerată ca fiind cea mai eficientă.

În Principatele Române, secolele XVII – XVIII, serviciul poștal era organizat de stat și cu o autorizație din partea Domnitorului se puteau transporta și particulari cu poșta. Dările pentru întreținerea acestui serviciu poștal erau în sarcina populației din clasa de jos, boierii și funcționarii fiind scutiți. La început de secol XIX, s-au înființat relee de poștă numite menziluri, conduse de un căpitan de menzil, unde se găseau caii și trăsurile (olace) necesare pentru a transporta curierii Statului, funcționari în misiune și persoane autorizate de Domnitor pentru a călători cu poșta. Pentru aceștia se eliberau documente de călătorie, podorojnă, pe care se completau ruta, numele călătorului, numărul de cai necesari transportului, data și secția.