Vânatul migrator și sedentar 2022 LP 2392

Vânatul migrator și sedentar 2022 LP 2392

Emisiunea Vânatul migrator și sedentary este alcătuită din patru mărci poștale și un plic „prima zi”, ilustrează următoarele specii: sitarul de pădure, potârnichea, ierunca, gâsca de vară, turturica și cormoranul mare.

Sitarul de pădure – Scolopax rusticola, reprezentat pe primul timbru cu valoarea nominală de 3,50 lei, este o pasăre solitară, foarte bine camuflată prin culorile ruginii ale penajului, ca frunzele căzute pe sol. Sitarul poate fi observat în pădurile temperate și boreale din regiunea Palearctică. În Europa efectivul cel mai mare de păsări cuibăritoare este concentrat în Belarus, Finlanda și Suedia.

Cuibărește în zona de munte, în păduri de fag și conifere. Clocește izolat. Construiește cuibul în adâncituri din sol pe care le căptușește cu resturi vegetale.

Supus unor presiuni constante de reducere și modificare drastică a habitatului, această specie are un statut de conservare nefavorabil. În România conform legii, sitarul de pădure se poate vâna între 1 septembrie – 28 februarie.

Potârnichea – Perdix perdix, redată pe al doilea timbru cu valoarea nominală de 4,50 lei, este o specie sedentară, dar în iernile grele poate migra pe distanțe scurte, în căutare de hrană. Efectivul populației europeane numără între 1.700.000 – 2.900.000 de exemplare. În ultimele decenii ale secolului al XX-lea a cunoscut un regres pronunțat în România ca urmare a distrugerii habitatului și a utilizării pe scară largă a pesticidelor în agricultură. Populează culturile agricole, pajiștile, fânețele și terenurile necultivate, unde își construiește cuibul pe sol între ierburi. Depune 10-20 de ouă de la începutul lunii aprilie până la începutul lunii mai, pe care le clocește numai femela timp de 23 – 25 de zile. În România, conform legii, potârnichea se poate vâna între 15 septembrie – 31 decembrie.

Ierunca – Tetrastes bonasia, ilustrată pe al treilea timbru cu valoarea nominală de 6,50 lei, denumită uneori și găinușă de alun, este o specie sedentară, bine reprezentată în unele zone montane din țară. Trăiește îndeosebi în pădurile de foioase începând de la 300 m altitudine până în etajul pădurilor de conifere.

Cuibul și-l construiește într-o mică adâncitură din sol, bine camuflat în vegetația de la baza copacilor. Începând cu luna aprilie, femela depune ponta formată din 8-10 ouă pe care le clocește timp de 21 – 25 de zile. În România conform legii, ierunca se poate vâna între 15 septembrie – 30 noiembrie.

Gâsca de vară – Anser anser sau gâsca cenușie, redată pe ultimul timbru al seriei cu valoarea nominală de 16 lei, este o specie migratoare care sosește în țara noastră în luna februarie și pleacă în migrația postnupțială în luna noiembrie călătorind către nordul Africii. Toamna târziu se adună în grupuri, zburând adesea în stoluri de forma literei „V” conduse de exemplarele cele mai experimentate din componența cârdului.

Perechile care cuibăresc în țară, preferă Delta Dunării și câteva lacuri din sudul țării. Gâsca de vară este cea mai mare specie dintre găștele întâlnite la noi în țară, cu o greutate de până la patru kg.

În România conform legii, gâsca de vară se poate vâna între 15 august – 15 februarie.

Turturica – Streptopelia turtur, reprodusă pe colița dantelată având timbrul cu  valoarea nominală de 32 lei, este o specie migratoare, sosește în țara noastră, primăvara, în a doua jumătate a lunii aprilie. Migrația de toamnă începe în septembrie și se termină în octombrie. Preferă pentru cuibărit marginea pădurilor, parcurile mari, copacii și tufele din vii, livezi sau alte culturi agricole. Își instalează cuibul în coroana arborilor. Efectivul cuibăritor din România este estimat la 10.000 – 40.000 de perechi. Populația europeană are un statut de conservare nefavorabil. În România conform legii, turturica se poate vâna între 15 august – 30 septembrie.

Cormoranul mare – Phalacrocorax carbo, redat pe plicul „prima zi” al emisiunii, este o specie migratoare, însă și cu elemente sedentare. Preferă apele adânci, stătătoare sau curgătoare, dulci sau sărate, precum și apropierea unor arbori sau stânci pe care să-și poată instala coloniile de cuibărit.