Iași, oraș al Marii Uniri serie cu vinietă 2017 LP 2144c
search
  • Iași, oraș al Marii Uniri serie cu vinietă 2017 LP 2144c

Iași, oraș al Marii Uniri serie cu vinietă 2017 LP 2144c

2144c
45,00 lei
În stoc
An aparitie
2017
Calitate
MNH
Tip
Serie cu vinietă
Tematica
Orase / Regiuni

Iași, oraș al Marii Uniri serie cu vinietă 2017 LP 2144c

Despre Iaşi se pot scrie volume, însă oraşul rămâne un reper istoric al dăinurii poporului român prin rolul deosebit pe care l-a jucat în perioda anilor 1916 – 1918, când sudul României şi capitala ţării, Bucureşti, s-au aflat sub ocupaţie germană. În acel răstimp, Iaşul devine capitala României, izvor al unei speranţe permanente de revenire la normal şi mai mult decât atât, de realizare a unui vechi ideal: România Mare care să aducă în graniţe comune Bucovina de Nord, Basarabia şi Ardealul.

Timbrele emisiunii reproduc imagini ale unor clădiri monumente de arhitectură ale Iaşului care au fost destinate, în perioada 1916 – 1918, pentru a asigura buna funcţionare a Guvernului României şi pentru cerinţele Casei Regale.

Casa Ghica – Comăneşti (timbrul cu valoarea nominală de 2,50 lei) a servit ca reşedinţă a Regelui Ferdinand I.

Teatrul Naţional din Iaşi (timbrul cu valoarea de 4,50 lei) a asigurat spaţiul de desfăşurare a lucrărilor Adunării Deputaţilor.

Universitatea din Iaşi (timbrul cu valoarea nominală de 8 lei) a fost destinat să asigure şedinţele Senatului.

În răstimpul celor doi ani în care Parlamentul României şi-a desfăşurat întrunirile la Iaşi, au fost adoptate primele legi reformatoare ale ţării: legea agrară şi cea electorală.

Palatul Rosetti – Roznovanu (timbrul cu valoarea nominală de 15 lei) a fost folosit pentru păstrarea unor arhive cu acte importante şi ca sediu al unor misiuni străine, devenind mai târziu sediu al Primăriei Iaşului.

Timbrul din coliţa emisiunii, cu valoare nominală de 16 lei, reproduce stema Municipiului Iaşi.

Rezumând starea de fapt a Iaşului, devenit capitală a României, Academicianul Ion Simionescu defineşte astfel oraşul moldav: „Ca un bătrân cuminte, Iaşul aşteaptă, mereu aşteaptă o soartă mai bună. Trecut prin toate, zile bune şi zile rele, a rămas închis în sine. Nu cunoaşte ura, nici faţă de cei pe care i-a înălţat şi apoi îl uită. În schimb, întotdeauna primeşte cu dragoste pe cei care vin la el. Trecutul i-a fost glorios. Se cuvine ca viitorul să fie la fel”.