Ordinele României, minicoală de 10 timbre, 2006, LP 1745B

Ordinele României, minicoală de 10 timbre

La puţin timp după Unirea Principatelor Române din 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost preocupat de ideea de a institui ordine şi medalii, care să fie conferite unor persoane pentru servicii aduse în slujba ţării.

Primul proiect pentru instituirea Ordinului „Spicul de Aur“, inspirat după „Legiunea de Onoare“ franceză,  urmare a evenimentelor politice interne, nu a putut fi înaintat spre votare. A urmat apoi instituirea medaliei „Pro Virtute Militari“ pentru supravieţuitorii bătăliei din Dealul Spirii (septembrie 1848), medalie pe care Cuza nu o va mai înmâna pentru a nu deranja Turcia.

La cinci ani de la Unire, el a dorit să instituie un ordin naţional care să fie conferit la această aniversare şi care se numea „Ordinul Unirii“. Însemnele acestuia au fost comandate la o Casă de bijuterii din Paris. Din păcate, aceasta nu a putut onora comanda la data aniversară, iar între timp, despre intenţia domnitorului român, s-a aflat la cancelariile de la Viena şi Istanbul, stârnind un adevărat scandal diplomatic. În anul 1864, Cuza mai bate două medalii „Virtutea Militară“ şi „Devotament şi Curagiu“.

Sub domnia lui Carol I este creat sistemul de decoraţii al României. Printre cele mai importante, amintim primul ordin românesc după Proclamarea Independenţei şi anume „Steaua României“. Urmează apoi medaliile „Serviciul Credincios“ şi „Virtutea Militară“. După Proclamarea Regatului se instituie un al doilea ordin, plasat ierarhic sub „Steaua României“ şi anume „Coroana României“. În acelaşi timp mai sunt instituite numeroase medalii pentru a se răsplăti munca unor categorii sociale, cum ar fi învăţătorii, profesorii, poliţiştii, preoţii, medicii, cei care lucrează în domeniul comerţului şi industriei.

În perioada domniei regelui Ferdinand şi a Primului Război Mondial, se instituie Ordinul militar „Mihai Viteazul“, medalia „Virtutea militară de război“, medalia „Bărbăţie şi Credinţă“, Ordinul „Crucea Reginei Maria“ şi Crucea „Meritul Sanitar“. După încheierea războiului se instituie, în 1921, în toate ţările Antantei (Franţa, Anglia, Serbia, Italia, România, Statele Unite ale Americii), medalia „Victoriei“; fiecare stat îşi bătea propria medalie, pe baza unui singur tip de imagine simbol, panglica în culorile curcubeului fiind comună.

Regele Carol al II-lea aduce numeroase schimbări în cadrul sistemului de decoraţii, instituind printre altele, Ordinul „Carol I“, „Ferdinand I“, „Virtutea Aeronautică“, „Meritul Cultural“, „Vulturul României“, Ordinul şi Medalia „Bene Merenti al Casei Domnitoare“, „Medalia Maritimă“, Ordinul Militar „Sfântul Gheorghe“.

După abdicarea forţată a Regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, toate simbolurile tradiţionale ale statului au fost abolite, inclusiv întregul sistem de decoraţii civile şi militare în uz până la acea dată. Noile decoraţii ale Republicii Populare Române au fost copiate după cele ale Uniunii Sovietice, iar după schimbarea denumirii ţării în Republica Socialistă România, distincţiile create se modernizează, renunţându-se parţial la steaua roşie sovietică, în cinci colţuri.

Ordinele aflate astăzi în uz, au fost reinstituite în baza Legii nr. 29, din anul 2000, însă pentru Ordinul „Steaua României“, pentru a se face faţă nevoilor de protocol extern, Guvernul a dat o Ordonanţă de Urgenţă care ulterior a devenit Legea nr. 77 din 1999.

Timbrul cu valoarea nominală de 30 Bani reprezintă Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“, în grad de Mare Ofiţer (pentru civili).

Timbrul cu valoarea nominală de 80 Bani reprezintă Ordinul Naţional „Steaua României“, în grad de Mare Ofiţer (pentru civili).

Timbrul cu valoarea nominală de 2,20 Lei reprezintă Ordinul Naţional „Pentru Merit“, în grad de Mare Ofiţer (pentru civili).

Timbrul cu valoarea nominală de 2,50 Lei reprezintă Ordinul „Meritul Sportiv Clasa 1“.