Câini de vânătoare, 2005, LP 1694

Câini de vânătoare, serie simplă

Vânătoarea are aproape aceeași vârstă cu omenirea. Pe lângă culegerea diferitelor fructe, rădăcini ale plantelor sălbatice, chiar de la începutul timpurilor, metoda de asigurare a hranei strămoșilor noștri a fost vânătoarea. Odată cu evoluția omenirii s-a transformat și caracteristica vânătorii, devenind din principala sursă de hrană, o pasiune sportivă.

Câinii l-au însoțit și ajutat pe vânător, din cele mai vechi timpuri, fiind de neînlocuit în căutarea, găsirea și semnalizarea vânatului, precum și la urmărirea și depistarea vânatului rănit.

De 14 milenii, de când a fost domesticit câinele de altfel primul și cel mai ușor de domesticit animal- s-au format multe rase de câini de vânătoare, în raport cu regiunile, metodele și speciile de vânat la care au fost folosite. Din cele aproximativ 400 de rase canine, recunoscute ca fiind bine determinate (standardizate) de Federația Chinologică Internațională, mai bine de jumătate sunt rase de vânătoare.

Astfel, există diverse grupe : câini de aret, scotocitori, câini aportori (cei care aduc vânatul mic, împușcat), gonitori limieri (care urmăresc vânatul mare, rănit) și câini de vizuină.

Emisiunea filatelică intitulată Câini de vânătoare este formată din șase timbre cu aceeași valoare nominală care ilustrează diferite rase de câini, astfel:

1. Pointer -ul, care caută și găsește vânatul mic;

2. Copoiul ardelenesc, care este capabil să vâneze singur, la mare distanță de stăpân. Când descoperă o urmă proaspătă, dă glas pe un ton plângăreț;

3. Bloodhound, care, în ciuda numelui, este unul dintre cei mai blânzi și afectuoși câini. El este una dintre cele mai vechi rase de vânătoare folosită la căutarea și găsirea vânatului mare rănit;

4. Jagd Terrier -ul, un hărțuitor de vânat negru cum ar fi mistrețul sau ursul;

5. Rhodesian Ridgeback, ce provine din aria geografică a statului Zimbabwe vechea denumire fiind Rhodesia. Este folosit pentru vânătoarea de lei dar și pentru paza cirezilor;

6. Munsterlander-ul, o rasă de prepelicar continental mai puțin cunoscută de vânătorii români.