Plante endemice din Munții Carpați, Plic prima zi 2022 LP 2382FDC

Plante endemice din Munții Carpați, Plic prima zi 2022 LP 2382FDC

Plantele endemice, specifice doar unei arii geografice, reprezintă esența autenticității componentei naturale și a moștenirii biologice pe care o regiune o poate avea.

În cadrul emisiunii, alcătuite din patru timbre, patru minicoli și un plic „prima zi” a emisiunii, au fost selectate cele mai reprezentative specii, unele dintre cele mai valoroase moșteniri biologice pe care România le deține, îndeosebi prin raritatea lor, toate cele cinci specii având o distribuție limitată doar la arii montane restrânse din Carpații Estici (Orientali) și Sudici (Meridionali) sau din Munții Apuseni, neexistând nicăieri altundeva în lume.

Dianthus callizonus – Garofița Pietrei Craiului – redată pe timbrul cu valoarea nominală de 3,50 Lei, aparține familiei Caryophyllaceae și reprezintă un simbol al protecției naturii în România, fiind o specie perenă emblematică pentru Parcul Național Piatra Craiului, singurul masiv muntos din România (și din lume) de unde planta este cunoscută. A fost descoperită și descrisă la mijlocul secolului XIX pe brânele înierbate și grohotișurile calcaroase ale masivului Piatra Craiului. Tulpina ierboasă, neramificată, de 10-20 cm lungime, cu frunze opuse, se termină cel mai adesea cu o singură floare cu diametru de până la 3 cm de culoare roșietică-purpurie cu un model specific la baza laminei petalelor (partea centrală a florii). Specia poate fi întâlnită în floare în luna Iulie îndeosebi pe versanții abrupți ai sectorului nordic din Piatra Craiului în etajul subalpin (1500-1900 m alt.), fiind o specie strict protejată în România.

Saxifraga demissa – Specie perenă ce aparține familiei Saxifragaceae, este ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 6,50 Lei. Este caracterizată de prezența frunzelor bazale persistente, glabre și de consistență coriacee (pieloasă) de dimensiuni mari, formând rozete de până la 15 cm diametru. Tulpina înaltă de până la 25 cm și inflorescența sunt acoperite de peri glandulari deși, iar florile de culoare galbenă-sulfurie sunt dispuse pe ramuri, formând un racem compus. Este endemică pentru o arie restrânsă din Carpații Românești și înflorește în lunile Iulie-August, putând fi întâlnită doar în etajul subalpin și alpin al munților Bârsei (Piatra Mare, Postăvaru, Piatra Craiului), în Munții Bucegi și în Munții Ciucaș, pe roci conglomerate sau pe substrat calcaros, între 1500 și 2400 m altitudine.

Astragalus roemeri – Cosacii lui Römer – redată pe timbrul cu valoarea nominală de 10 Lei, este o specie erbacee perenă aparținând familiei Fabaceae, denumită în onoarea botanistului transilvănean Julius Römer. A fost descoperită pentru prima dată la sfârșitul secolului XIX la baza stâncilor calcaroase și pe grohotișurile calcaroase de la Pietrele Roșii de lângă Tulgheș (locus classicus). Planta formează tufe dense, de 50-70 cm înălțime, cu tulpini rigide care rămân în tufă din anii anteriori, conferindu-i un aspect arbustiv. Frunzele sunt penat-compuse, iar florile liliachii, ce înfloresc în lunile Iunie-Iulie, sunt adunate în inflorescențe racemoase alungite și formează ulterior fructe (păstăi) persistente peste an. Este o specie endemică pentru România, fiind distribuită în arii montane restrânse din Carpații Orientali (Munții Bistriței, Ceahlău și Hășmaș) și Munții Apuseni (Rezervația Naturală Scărița-Belioara din Masivul Gilău-Muntele Mare), preponderent între 700-1300 m altitudine.

Silene dinarica – reprezentată pe timbrul cu valoarea nominală de 10,50 Lei, este o specie erbacee perenă din familia Caryophyllaceae, cespitoasă, ce formeaza tufe scunde de până la 5-6 cm înălțime cu tulpini florifere târâtoare și flori adesea solitare pe fiecare ramură. Înflorește în lunile Iulie-August și se dezvoltă pe roci acide din etajul alpin al Munților Făgăraș, adesea în fisurile stâncilor. Publicată ca specie nouă pentru știință în anul 1816, a fost ulterior (1825) descrisă de către botanistul german K. Sprengel pe baza materialului erborizat. Cu toate acestea, în urma unei confuzii de etichetare cel mai probabil, materialul a fost considerat ca provenind din Alpii Dinarici, ceea ce a condus la atribuirea numelui actual, cu adjectivul de indicație geografică eronat („dinarica”), în pofida faptului că specia este endemică pentru Munții Făgăraș (partea centrală a Carpaților Sudici), nemaifiind întâlnită nicăieri altundeva în lume.

Rosa coziae – Trandafirul de Cozia – ilustrat pe plicul „prima zi” a emisiunii, este o specie perenă lemnoasă aparținând familiei Rosaceae și un simbol al Parcului Național Cozia și a fost descoperită pentru prima dată și descrisă la mijlocul secolului XX de către botanistul clujean Erasmus Julius Nyárády. Specia înflorește de la mijlocul lunii Mai până în luna Iunie.