Crăciun 2009, Mapă Filatelică LP 1850c

Crăciun 2009, Mapă Filatelică LP 1850c

Emisiunea de mãrci poştale Crãciun 2009 are ilustratã imaginea icoanei Naşterea Domnului din Biserica Buna Vestire – Sfântul Antonie cel Mare – „Curtea Veche“ – Bucureşti.

Aflatã în fosta incintã a vechii Curţi Domneşti, Biserica Buna Vestire – Sfântul Antonie cel Mare – „Curtea Veche“ – este cel mai vechi edificiu de cult al Bucureştiului pãstrat pânã în prezent. A fost construitã la sfârşitul celei de a doua domnii a lui Mircea Ciobanu în jurul anului 1559, dupã cum se spune în pisania, pusã în 1715 de Ștefan Cantacuzino, deasupra uşii de intrare cã „din temelia ei iaste ziditã de bãtrânul Mircea vodã“. Ctitorul lãcaşului de cult a fost îngropat în aceastã bisericã. Distrusã parţial de un incendiu în 1847, biserica începe a fi reparatã doi ani mai târziu dupã proiectul arhitectului austriac

I. Schlatter, aspectul exterior al monumentului luând o înfãţişare neogoticã. Se reface turla, se adaugã un mic pridvor, se demoleazã capelele laterale. Pictura a fost refãcutã în ulei, în 1852, de Constantin Lecca. Prima restaurare are loc în 1914, iar cea de-a doua, între anii 1928-1935, coordonatã de arhitectul Horia Teodoru care a redat monumentului întru totul înfãţişarea şi strãlucirea originalã, rãmasã pânã în prezent.

Hramul Bisericii, Buna Vestire, a fost dat de Mircea Ciobanu, iar dupã incendiul din 1847, Biserica a primit şi cel de-al doilea hram, Sfântul Antonie cel Mare.

Sfântul Pãrinte Antonie s-a nãscut la Come, în Egipt, în anul 251. Pãrinţii sãi, ţãrani creştini înstãriţi, au murit pe când el avea 18 de ani. Auzind în bisericã cuvântul Evangheliei, şi-a împãrţit averea la sãraci şi s-a retras în singurãtate.

Timp de 20 de ani, între 285 şi 306, se aşeazã într-o fortãreaţã pãrãsitã, pe malul drept al Nilului. Dupã aceastã perioadã de ascezã el devine pãrintele spiritual al multor cãlugãri din diferite zone monastice din deşerturile Egiptului, cele mai vestite fiind Nitria şi Schitia.

În jurul anului 312 se instaleazã pe muntele Kolzim (Qolzum), aproape de malul Mãrii Roşii, unde s-a ridicat o mãnãstire.

Pânã la moartea sa, în 356, nu pãrãseşte acest loc decât pentru a se întâlni cu discipolii sãi şi pentru a face o cãlãtorie la Alexandria pentru a-l susţine în apãrarea ortodoxiei pe Sfântul Atanasie cel Mare, ucenicul sãu. Acesta, dupã moartea sfântului Antonie, va scrie cartea „Viaţa lui Antonie“, scriere ce va deveni ulterior unul dintre textele fundamentale ale literaturii monastice, atât în Orient cât şi în Occident.